Decizia CCR nr. 670/2017Punctul 5

CCR · decizie de neconstituționalitate · 24.10.2017 · dosar 5.243/86/2014
Punctul 5
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că pun în discuție constituționalitatea aplicării dispozițiilor de lege criticate, care a determinat încălcarea unor principii constituționale. Susțin că, deși potrivit Legii nr. 554/2004, se poate stabili înțelesul noțiunilor de interes legitim privat și interes legitim public, aplicarea acestor noțiuni în materia dreptului penal este însoțită de o lipsă de claritate și previzibilitate determinată de lipsa unor definiții în legislația penală. Astfel, dispozițiile de lege criticate sunt formulate mult prea vag, lipsindu-le claritatea necesară pentru ca un funcționar public să își regleze comportamentul astfel încât să nu riște sancțiuni penale. De asemenea susțin că răspunderea penală ar trebui să fie rezervată faptelor ce prezintă un grad ridicat de pericol social, care derivă tocmai din producerea unor rezultate de oarecare amploare, de oarecare importanță. Or, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, faptele săvârșite de funcționarii publici sunt aproape identice, ca latură obiectivă și obiect, cu cele pe care Statutul funcționarilor publici și celelalte legi speciale le consideră abateri disciplinare sau contravenții. Astfel, distincția și delimitarea faptelor ca infracțiuni, abateri disciplinare sau contravenții trebuie efectuate aproape exclusiv prin aprecierea pericolului social al faptei analizate, însă această situație lasă loc la interpretări cât timp o astfel de apreciere are un pronunțat caracter subiectiv. Totodată, autorii excepției arată că, din modul de interpretare a sintagmei „în mod defectuos“ de către procurori, rezultă că există o modalitate ideală, perfectă de îndeplinire a unui act, cunoscută doar de procurorul de caz, care ar putea sau nu să fie împărtășită de judecătorul cauzei, dar care nu este cunoscută de funcționarul public însărcinat să îndeplinească actul respectiv. În continuare arată că, potrivit art. 19 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției adoptată la New York, fapta incriminată trebuie să fie săvârșită cu intenție calificată prin scop, iar nu cu intenție indirectă. Astfel, agravanta din Legea nr. 78/2000 trebuie inclusă în conținutul constitutiv al infracțiunii, iar nu ca formă de agravare a răspunderii. ...
Sursa oficială ↗