Decizia CCR nr. 405/2016Paragraful 48

41. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că incriminarea unor fapte absorbite în noţiunea generică de "abuz în serviciu" a fost făcută de legiuitorul român prin Codul penal din 1864. Astfel, această reglementare incrimina în art. 147 şi 158 "abuzul de putere în contra particularilor" şi "abuzul de autoritate în contra lucrului public". De asemenea, Codul penal din 1936, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 65 din 18 martie 1936, incrimina, în secţiunea a V-a, abuzul de putere - art. 245, abuzul de autoritate - art. 246 şi excesul de putere - art. 247. Codul penal român din 1969, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, incrimina abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor - art. 246, abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi - art. 247 şi abuzul în serviciu contra intereselor publice - art. 298. Curtea observă că, în prezent, în art. 297 din Codul penal, cu denumirea marginală "abuzul în serviciu", legiuitorul a unificat într-o singură incriminare faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de abuz în serviciu contra intereselor publice şi de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fapte prevăzute în texte diferite (art. 246, 247 şi 248) în Codul penal din 1969.