Decizia CCR nr. 405/2016Paragraful 32

29. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Codul penal incriminează în textul art. 297 infracţiunea de abuz în serviciu, reglementarea reunind atât dispoziţiile art. 246, cât şi pe cele ale art. 248, ambele din Codul penal din 1969, cu unele mici diferenţieri. Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, reglementarea actuală nu mai prevede cerinţa ca fapta să fie săvârşită cu ştiinţă. Cerinţa ca abuzul în serviciu prevăzut de art. 297 alin. (1) din Codul penal să fie comis cu forma de vinovăţie a intenţiei rezultă din prevederile art. 16 alin. (1) şi (6) din acelaşi act normativ. Apreciază că argumentele invocate de autorii excepţiei se referă mai ales la modul de interpretare, pretins neunitar, al dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată, dar astfel de aspecte, chiar adevărate de ar fi, nu constituie motive de neconstituţionalitate a unor prevederi legale. Aspectele care ţin de aplicarea legii pot fi cenzurate de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, în condiţiile legii, excedând competenţelor Curţii Constituţionale.