Decizia CCR nr. 405/2016Paragraful 77
Paragraful 77
70. Curtea observă că acest principiu este receptat în jurisprudenţa curţilor constituţionale, precum şi în cuprinsul unor documente ale Comisiei europene pentru democraţie prin drept (Comisia de la Veneţia) sau ale altor entităţi. Astfel, Curtea Constituţională a Lituaniei a reţinut că principiul constituţional al statului de drept ar fi încălcat în cazul în care răspunderea juridică a fost stabilită în lege pentru o astfel de faptă care nu este periculoasă pentru societate, şi, prin urmare, nu trebuie sancţionată, respectiv o sancţiune strictă (răspunderea juridică) a fost stabilită în lege pentru o faptă care este contrară legii, şi a cărei sancţiune sau pedeapsă impusă celui care a săvârşit-o este în mod evident prea mare, disproporţionată (inadecvată) cu încălcarea comisă şi, prin urmare, injustă (Decizia din 10 noiembrie 2005, pronunţată în Cazul nr. 01/04). Tribunalul Constituţional din Portugalia a reţinut, în esenţă, că într-un stat democratic bazat pe domnia legii trebuie să se acorde atenţie principiului constituţional potrivit căruia legea penală trebuie să fie utilizată numai pentru a proteja bunurile şi valorile juridice care merită în mod clar o protecţie penală (POR-2012-1-008, Codices). De asemenea, Curtea Constituţională a Ungariei a reţinut că rolul sistemului sancţionator de drept penal ca o măsură ultima ratio înseamnă, fără îndoială, că acesta trebuie aplicat în cazul în care măsurile reglementate prin intermediul altor ramuri de drept se dovedesc insuficiente. Cu toate acestea, Curtea Constituţională a Ungariei nu ia în considerare starea sistemului juridic în vigoare, ci ia în considerare şi potenţialul său de dezvoltare. Reglementarea incompletă a sistemului de sancţiuni juridice disponibile nu este un argument acceptabil în sine pentru a declara un anumit comportament ca infracţiune; restrângerea penală a drepturilor fundamentale constituţionale nu este nici necesară, nici proporţională dacă este fundamentată pe astfel de motive [Decizia nr. 18/2004. (V.25.)].
Sursa oficială ↗