Decizia CCR nr. 393/2016Paragraful 16

13. Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, reţinând că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu intră în contradicţie cu exigenţele impuse de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Sancţiunea încetării de drept a calităţii de primar, ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de forma de executare a pedepsei, nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi şi al nediscriminării. Mai mult, practica judiciară a fost în sensul că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt incidente şi în situaţia în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, şi nu numai în situaţia în care s-a dispus executarea acesteia în penitenciar, tocmai în considerarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, a statuat că "prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81-82, respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. 1 din Codul penal".