Decizia CCR nr. 393/2016Paragraful 20

17. Guvernul, în Dosarul nr. 1.718D/2015, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu deciziile nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010 şi nr. 239 din 4 martie 2008. În plus, susţine că prevederile legale criticate se înscriu în ipoteza art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. În speţă, restrângerea dreptului de a exercita funcţia de demnitate publică, pe perioada pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată condiţionat, a fost stabilită de lege, este necesară într-o societate democratică, este proporţională cu situaţia care a determinat-o, se aplică nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situaţia descrisă de norma juridică şi nu aduce atingere existenţei dreptului. În Dosarul nr. 1.893D/2015, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 este neîntemeiată în raport cu art. 16 din Constituţie. De asemenea, consideră că, în absenţa motivării susţinerilor de neconstituţionalitate, excepţia este inadmisibilă în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 53.