Decizia CCR nr. 387/2016Paragraful 9

6. Judecătoria Suceava consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) raportat la art. 36 lit. c) din Legea nr. 333/2003 este neîntemeiată. Condiţionarea persoanelor care urmează să îndeplinească atribuţii de pază sau protecţie de lipsa antecedentelor penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie este justificată obiectiv, fiind circumscrisă totodată marjei de apreciere de care statul beneficiază în legiferarea acestei materii. Instanţa judecătorească consideră că dispoziţiile criticate nu obstrucţionează în niciun fel accesul la învăţătură. Societatea petentei nu este o instituţie de învăţământ, ci un furnizor de formare profesională. Este adevărat că, deşi art. 36 din Legea nr. 333/2003 face referire la faptul că persoana care urmează să îndeplinească atribuţii de pază sau protecţie (şi nu persoana care intenţionează să se înscrie la cursuri de formare profesională în acest sens), trebuie să îndeplinească inclusiv condiţia lipsei antecedentelor penale, art. 39 din Legea nr. 333/2003 impune obligaţia furnizorului de formare profesională de a bloca înscrierea la cursurile de formare profesională a persoanelor care nu îndeplinesc această condiţie. Practic, persoanele care au antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie nu pot îndeplini atribuţii de pază sau protecţie (în sensul Legii nr. 333/2003), dar nu pot nici să se înscrie la cursuri de formare profesională în materie de pază şi protecţie, din cauză că furnizorii de formare profesională sunt obligaţi să le respingă înscrierea. Instanţa apreciază că obligativitatea îndeplinirii condiţiei lipsei antecedentelor penale de către persoana care urmează să îndeplinească atribuţii de pază sau protecţie şi obligativitatea furnizorului de formare profesională în materia ce face obiectul de reglementare a Legii nr. 333/2003 de a aproba înscrierea la cursurile de calificare profesională doar a persoanelor care fac dovada lipsei antecedentelor penale este conformă dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la învăţătură (în măsura în care formarea profesională asigurată de societatea petentă poate fi asimilată "învăţăturii").