Decizia CCR nr. 562/2016Paragraful 7

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că încetarea mandatului de primar se realizează în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi art. 15 din Legea nr. 393/2004. Astfel, dacă s-ar admite că art. 25 din Legea nr. 176/2010 ar reglementa un nou caz de încetare de drept a mandatului de primar, ar însemna ca prefectul să-şi însuşească atribuţii ce aparţin numai autorităţii legislative, ceea ce este contrar art. 1 alin. (4) şi art. 61 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 123 alin. (4) din Legea fundamentală, între primari şi prefect nu există raporturi de subordonare. De asemenea, autorul excepţiei critică paralelismul reglementării în cazul conflictului de interese (conflict de interese administrativ şi conflict de interese, reglementat ca infracţiune, în Codul penal). Consideră că, având în vedere natura, importanţa, caracterul represiv, gradul de severitate şi gravitatea acestei măsuri, sancţiunea decăderii din drepturile electorale are valoarea unei pedepse penale şi este asemănătoare pedepsei accesorii prevăzute de art. 65 din Codul penal din 1969 şi pedepsei complementare prevăzute de art. 66 din acelaşi Cod penal. Aşadar, prin aplicarea măsurii restrictive şi represive a privării de eligibilitate, în cadrul unei proceduri administrative, se aduce atingere principiului legalităţii pedepselor.