Decizia CCR nr. 377/2016Paragraful 22

19. În dosarele nr. 1.732D/2015 şi nr. 1.901D/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată, nereglementarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care se aplică sancţiunea amenzii conducătorului autorităţii publice nefiind de natură a îngrădi accesul liber la justiţie. În plus, instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, în acest sens fiind interpretat art. 129 din Constituţie de către Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că lipsa unei căi de atac în ceea ce priveşte anumite cauze nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În egală măsură, instanţa judecătorească apreciază că art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nici nu afectează dreptul de proprietate al conducătorului unei autorităţi publice, nici nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau libertăţi ale acestuia. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată asupra termenului de 30 de zile stabilit de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti, instanţa o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât Legea nr. 554/2004 reglementează un termen special de 30 de zile pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti, pronunţate de o instanţă de contencios administrativ, astfel încât acesta se aplică prioritar oricărui alt termen general sau special, prevăzut în alte acte normative, inclusiv celui prevăzut de Legea nr. 165/2013 pentru soluţionarea dosarelor de despăgubire. Aspectele invocate referitoare la eventualele completări ale dosarelor de despăgubiri ce pot fi solicitate în vederea punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, ce pot atrage întârzieri şi de 180 de zile din cauza atitudinii persoanei solicitante, reprezintă elemente de fapt ce urmează a fi analizate de la caz la caz de instanţele de contencios administrativ învestite cu eventuale cereri de aplicare a sancţiunii amenzii, întemeiate pe dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004 iar nu indicii de neconstituţionalitate a art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reglementează termenul de 30 de zile pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti. Pe de altă parte, instanţa apreciază că este întemeiată critica de neconstituţionalitate ce vizează art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sub aspectul stabilirii unor proceduri diferite de aplicare a sancţiunii amenzii şi a penalităţilor. Astfel, în vreme ce aplicarea sancţiunii amenzii nu poate fi contestată, în cazul penalităţilor se aplică procedura prevăzută de art. 905 din Codul de procedură civilă, care, la alin. (5) , prevede posibilitatea înlăturării ori reducerii penalităţii, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Or, o astfel de posibilitate nu este prevăzută şi în ceea ce priveşte sancţiunea amenzii. În condiţiile în care atât aplicarea sancţiunii amenzii, cât şi stabilirea de penalităţi au acelaşi temei, respectiv neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti, apare ca fiind nejustificat tratamentul diferit în ceea ce priveşte cele două categorii de sancţiuni, în condiţiile în care se face trimitere la prevederile art. 905 din Codul de procedură civilă, implicit şi la alin. (5) al acestui articol, doar în ceea ce priveşte penalităţile, iar nu şi în ceea ce priveşte sancţiunea amenzii aplicată conducătorului instituţiei publice.