Decizia CCR nr. 379/2016Paragraful 24

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale contestate au fost criticate de autor, întrucât nu întrunesc cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate a legii, impuse de art. 23 alin. (12) din Constituţie, potrivit căruia "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", precum şi de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale "Nicio pedeapsă fără lege". În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi dispoziţii legale, în raport cu aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a reţinut că asemenea critici nu pot fi primite, deoarece termenul de "infracţiune" este folosit de legiuitor generic, pentru a acoperi multitudinea de "infracţiuni bază" din care pot proveni bunurile. Aceste considerente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 14 noiembrie 2007, Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 5 iunie 2009 şi Decizia nr. 856 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 27 iulie 2010.