Decizia CCR nr. 380/2016Paragraful 37

29. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Codul de procedură penală, Curtea constată că este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 76 din Codul de procedură penală, procurorul care efectuează supravegherea sau urmărirea penală poate cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel să desemneze o altă curte de apel sau un alt tribunal ori judecătorie decât cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă să fie sesizată în cazul în care va emite rechizitoriul. Cererea se judecă în camera de consiliu. Instituţia desemnării altei instanţe pentru judecarea cauzei nu este nouă, ea existând şi în Codul de procedură penală din 1968, în art. 61^1, şi a fost introdusă prin art. I pct. 35 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Analizând procedura legislativă, instituţia desemnării altei instanţei a fost introdusă printr-un amendament adoptat de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi din cadrul Camerei Deputaţilor, motivat astfel: "Pentru a se evita sesizarea unei instanţe cu privire la care se va formula o cerere de strămutare, se prevede posibilitatea ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să desemneze, înainte de sesizarea instanţei în privinţa căreia va constata că există motive de strămutare, o altă instanţă egală în grad cu aceasta în vederea judecării cauzei penale."