Decizia CCR nr. 525/2016Paragraful 28

22. Totodată, Curtea observă că procedura insolvenţei este o procedură specială ce presupune desfăşurarea cu celeritate a cauzelor, impunându-se adoptarea unor reguli de procedură speciale, respectiv crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă (a se vedea Decizia nr. 182 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau Decizia nr. 169 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 205 din 10 aprilie 2013). Ca atare, în acest cadru legislativ special se înscriu şi dispoziţiile criticate în prezenta cauză. Astfel, legiuitorul, în virtutea prerogativelor sale constituţionale prevăzute la art. 61 din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", a adoptat norme legale - respectiv un cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar, care să satisfacă cerinţa de celeritate a desfăşurării procedurii insolvenţei, prevederi care sunt în consonanţă cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil.