Decizia CCR nr. 307/2016Paragraful 27

19. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că întreaga procedură a insolvenţei are ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, iar specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, în acest context, reglementarea prin lege a obligaţiei judecătorului-sindic de a soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau de lichidator în tabelul preliminar de creanţe, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, constituie expresia uneia dintre caracteristicile definitorii ale procedurii insolvenţei, şi anume celeritatea în realizarea scopurilor declarate mai sus. În absenţa unei atari dispoziţii de lege, procedura, care de regulă are caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe, ar fi cu mult întârziată, situaţie ce ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite între părţile implicate, persoane fizice sau persoane juridice, afectând grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi procedura insolvenţei pune accent pe o desfăşurare rapidă a procesului, ea oferă, pe de altă parte, suficiente garanţii procesuale părţilor implicate.