Decizia CCR nr. 371/2016Paragraful 12

8. În continuare, autorul susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 este contrară dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie. Astfel, arată că reglementarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului de stat trebuie realizată numai prin lege şi nu prin acte juridice echivalente, aşa cum este ordonanţa de urgenţă. În acest sens, arată că atunci când legiuitorul constituţional a voit ca un anumit domeniu de relaţii sociale să fie reglementat exclusiv prin lege şi nu prin acte normative echivalente, a folosit expresia "numai prin lege", în timp ce pentru domeniile care pot fi reglementate atât prin lege, cât şi prin acte normative echivalente a folosit expresia "prin lege". Orice opinie contrară celei expuse contravine principiului de interpretare potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în sensul în care produce un efect şi nu în acela în care nu produce niciunul. Or, dacă s-ar admite că expresiile "numai prin lege" şi "prin lege" au efecte identice, atunci adverbul "numai" din expresia "numai prin lege" nu produce niciun efect, ceea ce este inacceptabil din perspectiva principiului de interpretare invocat.