Decizia CCR nr. 365/2016Paragraful 28

25. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia critică, în esenţă, faptul că legiuitorul a transferat prerogativa încuviinţării silite de la instanţa judecătorească la executorul judecătoresc. Arată că, prin înlăturarea controlului judecătoresc asupra începerii executării silite, s-a atribuit executorului judecătoresc competenţa de a decide atât legalitatea, cât şi temeinicia cererii de executare, adică existenţa şi legalitatea titlului executoriu, caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, calitatea părţilor în procedura de executare silită şi altele asemenea, în condiţiile în care executorii judecătoreşti nu fac parte din autoritatea judecătorească, iar activitatea acestora se desfăşoară sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. În susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat se invocă şi argumentele în baza cărora Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865, care aveau un conţinut normativ similar cu cele supuse în prezenta cauză controlului de constituţionalitate.