Decizia CCR nr. 332/2016Paragraful 28

22. Cu privire la regimul juridic al moştenirilor vacante, Curtea reţine că, potrivit art. 477 din Codul civil din 1864, "toate averile vacante şi fără stăpâni, precum şi ale persoanelor care mor fără moştenitori, sau ale căror moşteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public". Cu privire la aceste prevederi ale Codului civil din 1864, Curtea observă că încă din perioada interbelică au fost formulate critici referitor la stabilirea apartenenţei la domeniul public a averilor vacante şi fără stăpân. S-a susţinut că acestea nu pot intra decât în domeniul privat al statului, deoarece ele nu sunt afectate unui interes general. Numai dacă administraţia le-ar afecta ulterior unui interes general ele ar intra în domeniul public al administraţiei. De asemenea, doctrina contemporană reţine că în patrimoniul statului aceste bunuri se află în domeniul privat, iar nu în domeniul public. Ulterior, Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică a îndreptat eroarea cuprinsă în art. 477 din Codul civil din 1864, precizând în art. 25 că "În accepţiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsă în art. 477 din Codul civil, se înţelege domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz." Aşadar, coroborând prevederile art. 477 din Codul civil din 1864 cu cele ale art. 25 din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al statului se constituie şi din succesiunile vacante şi bunurile fără stăpân, întrucât, în absenţa unei prevederi legale exprese, bunurile respective aparţin statului, iar nu unei unităţi administrativ-teritoriale.