Decizia CCR nr. 343/2016Paragraful 11

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei în Dosarul nr. 1.692D/2015, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, susţine că art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014 este neconstituţional, deoarece, chiar şi în situaţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor tot trebuie să emită un titlu de plată. Or, în acest caz, titlul executoriu este lipsit de efecte, iar în ipoteza în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu plăteşte conform eşalonării stabilite de lege, hotărârea judecătorească definitivă nu poate fi pusă în executare. Aşadar, se instituie în sarcina autorilor excepţiei să facă noi demersuri la instanţele judecătoreşti pentru executarea unei hotărâri definitive. Cât priveşte art. 10 alin. (1) , (2) şi (3) din Legea nr. 164/2014, susţine că autorii excepţiei sunt beneficiarii unei hotărâri de acordare a despăgubirilor din 2000, validată în 2006, iar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu îşi respectă obligaţiile de plată. Conform Legii nr. 164/2014, ultima tranşă a despăgubirilor va fi achitată în anul 2021, ceea ce este neconstituţional. Astfel, o creanţă stabilită printr-o decizie administrativă va fi achitată după 21 de ani de la momentul stabilirii ei. Totodată, susţine că actualizarea sumelor ce constituie despăgubiri nu se face la momentul efectiv al plăţii, ceea ce contravine noţiunii de "bun" astfel cum a fost dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Referitor la eşalonarea despăgubirilor pe 5 ani, susţine că acţiunea formulată în faţa instanţei judecătoreşti are un capăt de cerere ce vizează acordarea dobânzii legale a sumelor datorate de la momentul la care statul era obligat să le plătească până la momentul plăţii. Prin dispoziţiile de lege criticate statul este repus practic în termenul în care poate plăti. Or, de la momentul stabilirii obligaţiei de plată a statului şi până la momentul de faţă trebuie să se acorde dobânda pe care autorii excepţiei au solicitat-o prin cererea de chemare în judecată. Precizează că până la apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 instanţele judecătoreşti admiteau acţiunile privind acordarea dobânzii, pentru că statul crea un prejudiciu, care nu putea fi acoperit doar din actualizarea sumelor, ci şi prin acordarea dobânzii legale, ca sancţiune pentru nerespectarea obligaţiilor statului. Prin urmare, există diferenţe între persoanele care au beneficiat de despăgubiri şi cele care nu au beneficiat până în prezent de despăgubiri, ceea ce conduce şi la pierderea dobânzii ce trebuia acordată. În final, arată că, în cazul autorilor excepţiei, deşi despăgubirile acordate de lege se vor achita efectiv în anul 2021, actualizarea sumelor se face doar până la data de 18 decembrie 2014, data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014.