Decizia CCR nr. 343/2016Paragraful 25

21. În final se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013 şi se susţine că motivele care au stat la baza declarării ca neconstituţionale a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 subzistă încă. De asemenea, invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 9 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Viaşu împotriva României, Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, Hotărârea din 26 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Di Pede împotriva Italiei, Hotărârea din 26 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Zappia împotriva Italiei, Hotărârea din 1 aprilie 1998, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 29 septembrie 2005, pronunţată în Cauza Tacea împotriva României, Hotărârea din 15 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, şi Hotărârea din 6 martie 2003, pronunţată în Cauza Jasiuniene împotriva Lituaniei. Invocă în acest sens hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în cauzele Van Gend en Loos, Costa - Enel şi Simmenthal, privind obligaţia judecătorului naţional de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, iar, în final, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013.