Decizia CCR nr. 401/2016Paragraful 39

8. Curtea de la Strasbourg a stabilit în mod constant, în jurisprudenţa sa, că, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţie, este necesar ca deciziile autorităţilor administrative care nu satisfac cerinţele acestui text convenţional să fie supuse unui control subsecvent exercitat de o autoritate judiciară având plenitudine de jurisdicţie [Hotărârea din 10 februarie 1983, pronunţată în Cauza Albert şi Le Compte împotriva Belgiei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1994, pronunţată în Cauza Ortenberg împotriva Austriei, paragraful 31, Hotărârea din 27 mai 2003, pronunţată în Cauza Crişan împotriva României, paragrafele 24-30, Hotărârea din 16 septembrie 2003, pronunţată în Cauza Glod împotriva României, paragrafele 35-40, sau Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Backovic împotriva Şerbiei, paragraful 46 şi următoarele]. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 406 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 septembrie 2005, Decizia nr. 650 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, şi Decizia nr. 356 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2012. Or, în cauza de faţă, se constată că această cerinţă convenţională şi, implicit, constituţională [a se vedea Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragrafele 23 şi 24] nu este îndeplinită. Mai mult, perioada în care soluţionarea contestaţiei este suspendată este luată în calcul pentru determinarea caracterului rezonabil al desfăşurării procedurii, mai exact, dacă faptele imputate nu se dovedesc a îndeplini elementele de tipicitate ale infracţiunii, reluarea judecării contestaţiei de către autoritatea administrativă este obligatorie, iar eventuala contestare a acestei decizii pe fond în faţa instanţei judecătoreşti competente va aduce în prim-plan o durată excesivă a procedurilor judiciare din moment ce în calculul acestora intră şi faza administrativă - fază obligatorie pentru ca persoana interesată să acceseze faza judiciară a cauzei - de soluţionare a contestaţiei [Hotărârea din 28 iunie 1978, pronunţată în Cauza Konig împotriva Germaniei, paragraful 98, sau Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunţată în Cauza Sierminski împotriva Poloniei, paragraful 65, şi, mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 208 din 25 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 27 decembrie 2000].