Decizia CCR nr. 731/2016Paragraful 40

36. Referitor la invocarea de către autor a paragrafului 21 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 30 martie 2016, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 1.419/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, dosar din care s-a disjuns cauza cu privire la recursul în casaţie formulat de autor şi s-a format Dosarul nr. 2.280/1/2015, al aceleiaşi instanţe, în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea constată că această decizie nu are relevanţă în prezenta cauză. Aceasta întrucât, pe de o parte, în considerentele deciziei precitate (paragraful 21) instanţa de contencios constituţional a făcut o analiză a dispoziţiilor criticate din perspectiva stabilirii competenţei instanţei de judecată după calitatea persoanei, din această perspectivă reţinând că situaţiile tranzitorii din Legea de aplicare a noului Cod de procedură penală nu fac vreo distincţie referitor la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, iar, pe de altă parte, soluţia pronunţată de Curte, în decizia precitată, a fost de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei invocate, întrucât motivele formulate de autor priveau modul de interpretare şi aplicare a prevederilor de lege criticate (paragraful 22). Curtea nu poate reţine, ca argument în susţinerea soluţiei de admitere a prezentei excepţii de neconstituţionalitate, incidenţa Deciziei nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, de vreme ce la pct. 1 al dispozitivului deciziei menţionate s-a reţinut că "Decizia prin care Curtea Constituţională declară, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie, o lege ca neconstituţională este obligatorie pentru toate subiectele de drept". Or, astfel cum s-a arătat, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 19 din 19 ianuarie 2016, instanţa de control constituţional a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală.