Decizia CCR nr. 743/2016Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care învederează Curţii că, în faţa instanţei judecătoreşti, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală, a art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma actuală, şi a art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 şi a art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma de dinainte de modificările aduse acestui text prin Legea nr. 255/2013. Arată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanţa a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, autorul excepţiei înţelegând să nu promoveze calea de atac. În ceea ce priveşte art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma actuală, şi art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 arată că instanţa de judecată a admis cererea şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate. Referitor la dispoziţiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma de dinainte de modificările aduse acestui text prin Legea nr. 255/2013 arată că instanţa de judecată a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, autorul excepţiei atacând cu apel încheierea respectivă. Instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei. În acest context solicită Curţii ca în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 să extindă controlul de constituţionalitate şi asupra dispoziţiilor art. 438 din Codul de procedură penală în forma de dinainte de modificările aduse prin Legea nr. 255/2013, apreciind că există o legătură indisolubilă între acestea şi dispoziţiile cu care instanţa de contencios constituţional a fost sesizată, şi anume art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma actuală, şi art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013. În continuare, învederează Curţii că respingerea apelului împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma de dinainte de modificările aduse acestui text prin Legea nr. 255/2013, s-a realizat de către completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prezidat de doamna judecător Livia Doina Stanciu. Arată că problemele ce trebuie soluţionate sunt identice cu cele supuse soluţionării instanţei de apel, astfel că doamna judecător s-a pronunţat deja cu privire la aceste aspecte. Deşi, potrivit dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 47/1992 în faţa Curţii Constituţionale nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor, susţine că îşi întemeiază cererea pe prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. ...