Decizia CCR nr. 432/2015Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, se arată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale, dar că prezenta excepţie a fost invocată anterior datei publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei anterior menţionate. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că acestea dau posibilitatea rămânerii definitive a unor hotărâri judecătoreşti conţinând soluţii greşite, ce nu pot fi supuse controlului judecătoresc prin căi extraordinare de atac. Se susţine că, chiar şi în condiţiile în care art. 129 din Constituţie prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile legii, se impune ca împotriva încheierii prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la art. 341 alin. (6) şi alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a) , b) şi d) din Codul de procedură penală să poată fi exercitată calea de atac a apelului. Se arată că, în lipsa acestei căi de atac, dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.