Decizia CCR nr. 731/2016Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile de lege criticate îl lipsesc de calea de atac a recursului, reglementată de vechiul Cod de procedură penală, deşi, la momentul la care s-a început judecata, această cale de atac era prevăzută de legislaţia procesual penală. În aceste condiţii, apreciază că dispoziţiile criticate aduc atingere dreptului la apărare, care include şi principiul previzibilităţii căilor de atac. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 19 din 19 ianuarie 2016, paragraful 21, apreciind că art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 255/2013 încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii. Citează doctrina potrivit căreia "din principiul aplicării imediate a legii procesual penale rezultă că aceasta este numai activă şi niciodată extraactivă, adică nu se va aplica în trecut la acte şi la raporturi trecute; nu mai poate avea eficienţă asupra unui act procesual efectuat anterior intrării ei în vigoare [...] ceea ce s-a făcut sub imperiul legii anterioare nu se mai pot desface prin legea nouă; actele procesuale efectuate sub legea veche, după normele acesteia, îşi păstrează valabilitatea lor originară, şi deci toate efectele legale". Susţine că textele de lege criticate prejudiciază ireversibil regulile fundamentale de drept privind aplicarea în timp a legii procesual penale şi principiul strictei legalităţi a procesului penal, întrucât dispoziţiile tranzitorii prevăzute în Legea nr. 255/2013 devin inaccesibile şi imprevizibile. Consideră că reglementările care aduc atingere dreptului la libertate şi siguranţa persoanei trebuie să fie accesibile şi previzibile.