Decizia CCR nr. 336/2016Paragraful 31

27. Totodată, Curtea reţine că Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013, invocată de autorul excepţiei, nu este incidentă în cauză, neavând nicio concludenţă pentru soluţionarea acesteia. Astfel, Curtea pronunţându-se, prin decizia invocată, asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în ansamblul său, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. I pct. 14 din lege, a reţinut, printre altele, că este întemeiată critica referitoare la reglementarea, prin alin. (1) al art. 19^1 din lege, astfel cum a fost completată, a sancţiunii disciplinare a parlamentarului aflat în conflict de interese, întrucât această sancţiune, constând în "interzicerea participării la lucrările Camerei din care face parte deputatul sau senatorul pe o perioadă de cel mult 6 luni", este de natură să afecteze mandatul parlamentar. Curtea a reţinut în acest sens că mandatul parlamentar este o demnitate publică dobândită de membrii Camerelor Parlamentului prin alegerea de către electorat, în vederea exercitării prin reprezentare a suveranităţii naţionale, concluzie fundamentată, în principal, pe dispoziţii constituţionale precum art. 2 alin. (1) , art. 61 alin. (1) teza întâi, art. 63, art. 69 alin. (1) şi art. 70. Curtea a reţinut că reprezentativitatea mandatului parlamentar, aşa cum este stabilită de dispoziţiile din Legea fundamentală citate, are importante consecinţe juridice. Una dintre acestea se referă la îndatoririle parlamentarului, care se exercită în mod continuu, din momentul la care acesta intră în exerciţiul mandatului, până la data încetării calităţii de deputat sau de senator, legiuitorul trebuind ca, prin reglementările pe care le adoptă, să nu împiedice îndeplinirea acestora. Participarea la şedinţele Camerei din care face parte deputatul sau senatorul constituie o îndatorire de esenţa mandatului parlamentar, astfel cum rezultă din întregul ansamblu al dispoziţiilor constituţionale care reglementează Parlamentul, cuprinse în titlul III, capitolul I al Legii fundamentale. Aşadar, din considerentele deciziei precitate, Curtea reţine că statutul constituţional şi legal al membrilor Parlamentului, ca reprezentanţi ai poporului, este diferit de statutul aleşilor locali, regimul juridic al mandatului de parlamentar fiind configurat la nivel constituţional, ceea ce determină particularităţi cu privire la exercitarea îndatoririlor membrilor Camerei Parlamentului.