Decizia CCR nr. 330/2016Paragraful 26

21. Potrivit noului Cod de procedură penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, tribunalele au devenit, în principiu, instanţe de fond, iar calea de atac ordinară a apelului a fost dată în competenţa exclusivă a curţilor de apel. Tribunalele au rămas instanţe de control judiciar numai prin excepţie, pronunţându-se doar în anumite materii, în situaţii strict prevăzute de lege, asupra unor contestaţii formulate împotriva unor încheieri/sentinţe date de judecătorii. Există şi două situaţii tranzitorii reglementate de Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013), în care tribunalele se pronunţă ca instanţe de apel şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. Este vorba, pe de o parte, de apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, care, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, se soluţionează de către aceeaşi instanţă - în speţă tribunalul -, potrivit dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel, şi, pe de altă parte, de rejudecarea apelurilor de către tribunale în urma desfiinţării cu trimitere pentru rejudecare dispusă de instanţa de recurs după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, aspect care rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) cu cele ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.