Decizia CCR nr. 315/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată, în acest sens, că autorii excepţiei consideră, în esenţă, că împrejurarea că procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie beneficiază de suportul unor specialişti determină încălcarea rolului constituţional al procurorului şi, totodată, încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Se susţine că, dimpotrivă, existenţa acestor specialişti la care fac trimitere textele criticate permite procurorului să desfăşoare anchete specializate încă din fazele iniţiale ale anchetei penale, aspect ce contribuie la realizarea rolului constituţional al procurorului şi la apărarea ordinii de drept. Se arată, de asemenea, că reglementarea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unor asemenea specialişti este în conformitate cu cerinţele Convenţiei penale privind corupţia, ratificată prin Legea nr. 27/2002 pentru ratificarea Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, care, la art. 20, prevede obligaţia statelor membre de a avea organe specializate care să lupte împotriva corupţiei şi că, în paragraful 95 al Raportului explicativ al acestei convenţii se arată că investigarea şi prevenirea faptelor de corupţie trebuie să beneficieze de suportul unor persoane în domenii precum drept, finanţe, economie, contabilitate sau inginerie. Se mai arată că textul criticat nu încalcă nici principiul separaţiei puterilor în stat, de vreme ce nu toţi angajaţii instanţelor exercită funcţii judiciare, după cum nu toţi angajaţii parchetelor exercită funcţii judiciare. De asemenea, se face trimitere la jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, conform căreia textele criticate nu contravin dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare.