Decizia CCR nr. 316/2016Paragraful 12

8. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că termenul prevăzut la art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală este unul de recomandare, şi nu unul imperativ, şi că judecătorul de drepturi şi libertăţi nu este ţinut să se pronunţe asupra propunerii de arestare preventivă până la expirarea duratei reţinerii, aşa cum se întâmplă în cazul propunerii de prelungire a arestării preventive, reglementată la art. 235 alin. (6) din Codul de procedură penală. Se susţine, totodată, că depăşirea de către procuror a termenului prevăzut prin textul criticat nu are consecinţe asupra dreptului la apărare al inculpatului. De asemenea, se arată că pronunţarea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi asupra propunerii arestării preventive după expirarea termenului reţinerii, cu consecinţa punerii în libertate a inculpatului, nu este de natură a-i încălca acestuia garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare.