Decizia CCR nr. 322/2016Paragraful 15

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale. Astfel, principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii impune statului asigurarea unui cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice similare, în aşa fel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii şi fără discriminări. În cauza de faţă, dacă nu s-ar fi încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei, persoana vătămată se putea constitui parte civilă în procesul penal, sens în care ar fi beneficiat de o serie de dispoziţii, cum ar fi administrarea din oficiu a probelor pentru stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului, scutirea de la cheltuieli legate de acţiune în faţa instanţelor civile, respectiv plata taxei judiciare de timbru şi durata rezonabilă a procesului. Însă, având în vedere că acţiunea civilă a rămas nesoluţionată, persoana vătămată este obligată să formuleze acţiune separată în faţa instanţei civile în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptei respective, suportând toate rigorile impuse de legea procesual civilă referitoare la învestirea instanţei civile cu o cerere de chemare în judecată care va respecta regulile stabilite de art. 194-200 din Codul de procedură civilă, inclusiv cu privire la obiectul cererii şi valoarea lui, precum şi indicarea dovezilor şi administrarea probatoriului. În acest sens se mai arată că potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă sarcina probei revine persoanei care a suferit prejudiciul şi aceasta trebuie să demonstreze existenţa faptei ilicite, vinovăţia, existenţa unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate. De asemenea, potrivit art. 197 din Codul de procedură civilă acţiunea prin care se cere recuperarea unui prejudiciu este, de regulă, o acţiune evaluabilă în bani, şi trebuie timbrată la valoare.