Decizia CCR nr. 308/2016Paragraful 16

12. În acest context arată că, în ceea ce priveşte obiectul concret al excepţiei, inclusiv interpretarea unui text de lege poate fi supusă controlului de neconstituţionalitate. Astfel, precizează că, în practica sa, Curtea Constituţională a reţinut admisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate ce au ca obiect o anumită interpretare a unei dispoziţii normative, mai ales în cazul unor omisiuni legislative sau a lipsei de precizie a legii, a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, prin care s-a constatat de către instanţa de contencios constituţional că nu textul de lege supus controlului este neconstituţional, ci o anumită interpretare ce se poate da acestui text, sau Decizia nr. 536 din 8 aprilie 2011, prin care Curtea a statuat că "indiferent de interpretările care se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţionându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, (...) trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare", iar pentru a conferi o forţă sporită deciziei, Curtea a considerat util, în circumstanţele date ale cauzei, să constate neconstituţionalitatea oricărei altei interpretări pe care practica administrativă sau judecătorească ar putea să o atribuie textelor legale criticate. Prin urmare, apreciază că stabilirea neconstituţionalităţii unui text de lege, în considerarea interpretării unanime care este acordată acestuia în practică, nu echivalează cu o substituire a instanţei de contencios constituţional în poziţia instanţelor de drept comun şi nici nu reprezintă o ipotetică ingerinţă în atributele puterii judecătoreşti.