Decizia CCR nr. 309/2016Paragraful 26

17. Curtea constată că textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 114 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, sau Decizia nr. 851 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2013. Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de către conducătorul auto este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, angajat al acesteia/acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi a documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.