Decizia CCR nr. 310/2016Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât încalcă dreptul de acces la instanţă prin împiedicarea executării silite a unor creanţe reprezentând drepturi salariale, legal recunoscute printr-o hotărâre judecătorească, şi încalcă dreptul la protecţie socială şi salarială, în condiţiile în care a executat o muncă neplătită. De asemenea, consideră că prevederile criticate contravin art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece adoptarea măsurii eşalonării plăţii drepturilor salariale pe cale de ordonanţă nu este justificată în niciun fel, deşi Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare a fost emisă în temeiul Legii de abilitare nr. 127/2012, act normativ care face trimitere directă la dispoziţiile art. 115 din Constituţie. În acest context precizează că executarea unei hotărâri judecătoreşti face parte integrantă din proces, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Hotărârea pronunţată în Cauza Hormsby împotriva Greciei, 1997, paragraful 40), iar neexecutarea aduce atingere dreptului de acces la instanţă (a se vedea Hotărârea pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, paragraful 35) şi dreptului la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.