Decizia CCR nr. 263/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt împotriva interesului superior al copilului, care poate fi împiedicat prin atitudinea mamei sale să ştie cine este tatăl său, dar şi împotriva dreptului pe care îl are presupusul tată de a fi decisă paternitatea sa pe baza unor probe concludente. Forma de manifestare pentru presupusul tată biologic al unui copil născut în afara căsătoriei este limitată la recunoaşterea pretinsului său copil, neavând posibilitatea de a se adresa justiţiei şi de a solicita proba cu expertiza medico-legală de stabilire a filiaţiei, pentru a-şi forma convingerea cu privire la paternitatea reală faţă de acel copil. Diferenţierea prin care se are în vedere numai sexul părintelui şi starea civilă a mamei copilului creează o discriminare evidentă între persoane care se află în aceeaşi situaţie juridică, de presupuşi părinţi, raportat la copilul născut în afara căsătoriei. Autorul excepţiei consideră că ar trebui să existe posibilitatea legală ca şi cel care pretinde că este tatăl copilului născut în afara căsătoriei sau tatăl copilului care nu are stabilită paternitatea, ca urmare a pierderii paternităţii după finalizarea unor acţiuni în justiţie, să aibă la îndemână mijloacele procedurale pentru a introduce în justiţie acţiunea în stabilirea paternităţii pe cale judecătorească, nu numai prin recunoaşterea paternităţii de către presupusul tată în faţa organelor administrative. În scopul stabilirii paternităţii, tatăl biologic al unui copil ar trebui să aibă aceleaşi drepturi ce sunt reglementate pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă, adică filiaţia faţă de tată să se stabilească printr-o acţiune în stabilirea paternităţii în cadrul căreia să poată fi administrate orice mijloace de probă. În interesul superior al copilului este stabilirea filiaţiei faţă de ambii părinţi, indiferent care dintre aceştia porneşte acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei.