Decizia CCR nr. 253/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, susţine că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, contravenind prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Faţă de redactarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală rezultă că legiuitorul a reglementat o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă pentru situaţia în care inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa. În privinţa sintagmei "faptele reţinute în sarcina sa" apreciază că aceasta reprezintă elementul material al infracţiunii. Însă procesul penal comportă două laturi - penală şi civilă - astfel că se ridică întrebarea dacă în această fază, inculpatul, referitor la latura civilă, poate contesta şi solicita probe, altele decât înscrisurile. Imposibilitatea administrării de probe, altele decât înscrisurile în ceea ce priveşte latura civilă determină şi încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi a celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.