Decizia CCR nr. 253/2016Paragraful 14

10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală arată că dispoziţiile de lege criticate întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. În continuare susţine că simpla recunoaştere a vinovăţiei nu este determinantă pentru o eficientă asigurare a dreptului la un proces echitabil, ci corecta stabilire a vinovăţiei şi că, în acest scop, instanţa de judecată are posibilitatea de a respinge cererea de recunoaştere a vinovăţiei formulată de către inculpat, în absenţa unei convingeri temeinice cu privire la sinceritatea declaraţiilor acestuia. Aspectele procesuale conţinute în art. 374, 375 şi 377 din Codul de procedură penală constituie garanţii ale asigurării dreptului la un proces echitabil în procedura judecării cauzelor în cazul recunoaşterii învinuirii, garanţii care obligă instanţa de judecată ca, în cazul aplicării acestei proceduri, să asigure existenţa corespondenţei faptelor reţinute prin rechizitoriu cu cele săvârşite de inculpat, a vinovăţiei acestuia şi a caracterului liber şi sincer al solicitării formulate de către el, asigurând, în acelaşi timp, exercitarea de către instanţa de judecată implicată în soluţionarea cauzei a rolului său constituţional, prevăzut la art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală.