Decizia CCR nr. 246/2016Paragraful 11

9. Referindu-se, în continuare, la raportul întocmit, arată că judecătorul raportor nu a expus un punct de vedere asupra art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015, nici în ceea ce priveşte extinderea controlului de constituţionalitate, nici pe fondul său. În schimb, în ce priveşte art. 50 alin. (2) din aceeaşi lege, domnia sa a lăsat la latitudinea Plenului să aprecieze dacă cerinţa prezentării unui anume număr de semnături la depunerea candidaturii mai corespunde considerentelor exprimate într-o decizie anterioară, în raport cu actualele critici şi cu evoluţia legislaţiei electorale, aspect cu privire la care autorul excepţiei arată că exprimă ceea ce a cerut, şi anume aplicarea testului de proporţionalitate folosit la pronunţarea asupra Legii partidelor politice. În susţinerea acestei cerinţe, autorul excepţiei prezintă o serie de aspecte de fapt, referitoare la desfăşurarea concretă a campaniei de strângere a semnăturilor de susţinere, opinând că "politicienii au reuşit să pervertească, prin apelarea la falsuri, această condiţie de depunere a candidaturii. Deşi ea pare în regulă din perspectiva recomandărilor Comisiei de la Veneţia, prin acţiunea politică aplicată, ea a fost transformată de fapt într-o ficţiune". În principiu, impunerea unui număr de semnături de susţinere este necesară. Însă ar fi mai bine să fie coborât acest prag la un nivel care să îl facă mai uşor şi mai rapid verificabil de către autorităţi, astfel încât politicienii necinstiţi să ştie că sunt mai uşor de prins. Desigur, aceasta va fi decizia Parlamentului, iar decizia Curţii Constituţionale poate constitui un imbold în acest sens.