Decizia CCR nr. 227/2016Paragraful 10

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 271^1 alin. (5) raportat la cele ale art. 271^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituţionale în măsura în care acestea condiţionează admisibilitatea contestaţiei de un anumit conţinut al scrisorii cu privire la garanţia de bună conduită, respectiv de faptul că în cuprinsul dovezii garanţiei de bună conduită trebuie prevăzute şi toate cazurile în care autoritatea contractantă poate să reţină această garanţie, respectiv plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia va fi respinsă. Totodată, menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt neconstituţionale, context în care arată că prevederile criticate în prezenta cauză au caracter accesoriu faţă de cele mai sus menţionate, astfel că se impune constatarea neconstituţionalităţii acestora. În final, consideră că dispoziţiile art. 271^1 alin. (5) raportat la art. 271^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituţionale, deoarece, pe de o parte, încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie, având ca efect descurajarea formulării de contestaţii/cereri/plângeri, în condiţiile în care orice respingere a unei asemenea acţiuni poate ocaziona reţinerea necondiţionată a garanţiei, ceea ce echivalează practic cu sancţionarea autorului acesteia pentru un ipotetic comportament necorespunzător; pe de altă parte, încalcă dreptul de proprietate privată, putând conduce la diminuarea patrimoniului autorului acţiunii ca urmare a exercitării unui drept sau unei libertăţi fundamentale, în speţă a unui drept procesual.