Decizia CCR nr. 209/2016Paragraful 17

13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal invocă considerentele care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 645 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 162 din 17 martie 2015. În plus arată că, în baza principiului "poluatorul plăteşte", din punct de vedere al echităţii, o atare taxă trebuie plătită de poluator, situaţie care se regăseşte în ipoteza actului normativ criticat. Totodată, în ceea ce priveşte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, instanţa apreciază că acesta este respectat, deoarece obligaţia de plată a timbrului de mediu incumbă tuturor celor aflaţi în ipotezele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013. Criticile de neconstituţionalitate referitoare la nivelul cuantumului taxei au fost formulate în mod generic, fără a indica elementele ce caracterizează situaţia individuală a autorului. În aceste condiţii, caracterul proporţional şi rezonabil al taxei nu poate fi apreciat în cauză, prin raportare la principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, potrivit căruia fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă, şi să nu facă diferenţe pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Chiar dacă legiuitorul este suveran în prevederea modalităţilor şi procedurilor privind realizarea taxelor datorate de contribuabili, putând stabili cuantumul timbrului de mediu şi categoriile de autovehicule ce datorează această taxă, totuşi prevederile criticate instituie un mecanism ce poate fi considerat că nu este în concordanţă cu principiile consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi pot veni în contradicţie cu normele constituţionale invocate de autorul excepţiei.