Decizia CCR nr. 209/2016Paragraful 40

22. Distinct de cele reţinute în decizia menţionată, ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea reţine că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, din perspectiva faptului că ordonanţa de urgenţă a Guvernului a fost publicată la data de 4 martie 2013, iar intrarea sa în vigoare a fost amânată prin art. 17 din acest act normativ, până la data de 15 martie 2013. Amânarea intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă nu are, de plano, semnificaţia lipsirii sale de caracterul urgent şi extraordinar (a se vedea, exemplificativ, şi Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010). Astfel cum sa reţinut anterior, pentru motivele pe care s-a întemeiat Decizia nr. 162 din 17 martie 2015, precitată, caracterul urgent şi extraordinar al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, este justificat. În plus, Curtea observă şi dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară", precum şi faptul că, potrivit art. 16 din actul normativ criticat, în termen de 15 zile de la data publicării acesteia, urmau să fie elaborate norme metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin hotărâre a Guvernului.