Decizia ÎCCJ nr. 113/2024 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 25. Tribunalul Sibiu, instanță arondată Curții de Apel Alba Iulia, înaintând practică judiciară, a apreciat că recunoașterea încadrării activității în condiții deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea nr. 104/2003, implică obligarea angajatorului la plata contribuțiilor de asigurări sociale corespunzătoare acestor condiții. ... 26. La nivelul Curții de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, în exprimarea unui punct de vedere teoretic, a arătat că recunoașterea încadrării activității în condiții deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea nr. 104/2003, implică obligarea angajatorului la plata contribuțiilor de asigurări sociale corespunzătoare acestor condiții. Aceasta înseamnă că, odată ce activitatea este recunoscută oficial ca desfășurându-se în condiții deosebite de muncă, angajatorul trebuie să achite contribuțiile de asigurări sociale la nivelul stabilit pentru aceste condiții speciale. Astfel, angajatorul are responsabilitatea de a se conforma prevederilor legale și de a asigura plata corespunzătoare a contribuțiilor sociale pentru angajații care lucrează în astfel de condiții. ... 27. Curtea de Apel București a arătat că, la nivelul Secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București, au fost pronunțate până în prezent hotărâri prin care au fost admise cererile privind constatarea încadrării activității desfășurate de salariații din cadrul laboratoarelor anatomo-patologice în condiții deosebite de muncă, dispunându-se și obligarea instituțiilor publice - unități sanitare să plătească diferențele aferente contribuțiilor de asigurări sociale către Casa de Pensii a Municipiului București, corespunzătoare condițiilor deosebite de muncă în care salariații au fost astfel încadrați. În motivarea soluției de admitere s-a reținut ca fondată pretenția accesorie având ca obiect plata de către angajator a diferențelor de contribuții de asigurări sociale datorate pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite de muncă, pentru perioada până la data de 1.01.2020 (când angajatorii au operat încadrarea salariaților în astfel de condiții, conform Deciziei nr. 24/2019 a instanței supreme), în acord cu dispozițiile art. 138 din Codul fiscal, câtă vreme în acest interval de referință salariații au fost încadrați în condiții normale de muncă, astfel încât contribuțiile respective au fost achitate în cuantumul prevăzut de lege pentru aceste condiții. Pentru perioada ulterioară datei de 1.01.2020 s-a reținut că, deși angajatorii au dispus încadrarea salariaților în condiții deosebite, începând cu data de 1.01.2020, nu au procedat la achitarea contribuțiilor de asigurări sociale corespunzătoare acestor condiții, așa cum atestă adeverințele de stagiu emise de casele teritoriale de pensii, salariații figurând în evidențele acestora ca fiind încadrați, în continuare, în condiții normale de muncă. Prin urmare, se impune obligarea angajatorului la plata acestor contribuții, corespunzător perioadei pentru care se recunoaște încadrarea activității salariaților în condiții deosebite de muncă, deoarece nu există nicio dispoziție legală derogatorie care să excludă o atare obligație, după cum nici din considerentele Deciziei nr. 24/2019 nu transpare concluzia conform căreia calificarea ex lege a condițiilor de muncă ca fiind deosebite ar atrage inexistența obligației de plată în sarcina angajatorului. La nivelul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecătorilor a fost în sensul că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 104/2003 stabilesc că locurile de muncă ale personalului care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, precum și personalului disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară sunt încadrate ex lege în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, fără a fi necesară obligarea angajatorului la plata contribuțiilor de asigurări sociale corespunzătoare acestor condiții. Drept urmare, obținerea beneficiilor prevăzute de art. 22 din Legea nr. 104/2003 nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001. Tribunalul Ilfov a apreciat că se impune obligarea angajatorului la plata acestor contribuții, corespunzător perioadei pentru care se recunoaște încadrarea activității salariaților în condiții deosebite de muncă, deoarece nu există nicio dispoziție legală derogatorie care să excludă o atare obligație. De asemenea, nici din considerentele Deciziei nr. 24/2019 nu rezultă concluzia conform căreia calificarea ex lege a condițiilor de muncă ca fiind deosebite ar atrage inexistența obligației de plată în sarcina angajatorului. În urma consultării judecătorilor Secției conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Teleorman, punctul de vedere exprimat a fost în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 104/2003, locurile de muncă ale personalului care desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, precum și personalului disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară sunt încadrate ex lege în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, fără a fi necesară parcurgerea metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. În cuprinsul Legii nr. 104/2003 nu se face vreo diferențiere între salarizarea personalului de specialitate, identificat în art. 22, și condițiile în care angajatorului personalului de specialitate îi revine obligația de a contribui la stagiul de cotizare în sistemul public de pensii. Așadar, Legea nr. 104/2003 conține dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, de încadrare a unor locuri de muncă în condiții deosebite, nemaifiind necesară parcurgerea procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și, respectiv, de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007. Atât timp cât de la data intrării în vigoare a Legii nr. 104/2003 locurile de muncă în condiții deosebite au fost stabilite chiar prin lege, angajatorul avea obligația plății contribuțiilor, corespunzător perioadei pentru care se recunoaște încadrarea activității salariaților în condiții deosebite de muncă. ... 28. La nivelul completelor Secției a IV-a litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Curții de Apel Cluj au fost identificate mai multe hotărâri judecătorești relevante sub aspectul problemei de drept din întrebare, în sensul că aceste contribuții sunt datorate și acțiunile formulate de angajați, în sensul obligării unităților angajatoare la plata lor, sunt întemeiate, chiar dacă stabilirea drepturilor de pensie nu depinde de plata contribuțiilor, ci de faptul de a fi datorate. În acest sens s-a reținut relevanța pe care o are, din punctul de vedere al asiguratului, cât privește chestiunea stabilirii stagiului de cotizare în sistemul public de pensii și a punctajului anual, raportarea la „perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru care asigurații cu declarație individuală de asigurare sau contract de asigurare socială au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii“, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 263/2010, în condițiile în care obligația plății contribuțiilor datorate sistemului de asigurări revine angajatorului, iar salariatul nu poate determina el însuși comportamentul corect din punct de vedere fiscal al angajatorului său. În același sens sunt și dispozițiile art. 16 lit. c) din Legea nr. 263/2010, conform cărora „constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: (...) c) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare“, neexistând identitate între a fi asigurat și a se plăti în mod efectiv contribuțiile datorate de către angajator pentru angajatul său. Acesta este motivul pentru care stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii și a punctajului anual pentru asigurații sistemului public de pensii se face prin preluarea informațiilor din declarația nominală de asigurare, iar în situațiile în care derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declarația nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare și a punctajului anual, pot fi valorificate și alte acte doveditoare, întocmite în condițiile legii, obligația prezentării acestora revenind persoanei în cauză (art. 10 din lege). De asemenea, în situația în care, din diverse motive, angajatorul nu își îndeplinește obligația legală de depunere a declarațiilor nominale, potrivit prevederilor legale menționate anterior, acest fapt nu poate avea consecințe negative asupra situației salariatului devenit ulterior pensionar, în sensul nerecunoașterii perioadei lucrate și a veniturilor realizate. În acest sens sunt și prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Pe de altă parte, nerecunoașterea ab initio a activității prestate în condiții deosebite de muncă, cu consecința neachitării contribuțiilor de asigurări sociale pentru un astfel de stagiu de cotizare, și, implicit, necuprinderii lui în declarația nominală de asigurare, nu poate avea drept consecință sau semnificație exonerarea de la plata contribuțiilor legale aferente, dispozițiile legale incidente prevăd atât mecanismul necesar stabilirii acestor contribuții, cât și procedura de urmat pentru cei obligați la achitarea lor, cu referire la dispozițiile art. 7 și art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010. La fel, s-a reținut că lipsa declarației nominale în această situație nu îi poate prejudicia pe apelanții-reclamanți, în condițiile în care, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă atât derularea raporturilor de muncă pe perioadele vizate, cât și încadrarea activității prestate în condiții deosebite de muncă; dimpotrivă, prevederile legale incidente reglementează obligativitatea depunerii declarațiilor nominale de asigurare rectificative în termenele și modalitățile stabilite prin Codul fiscal, prin care, deopotrivă, sunt stabilite și cotele de contribuții de asigurări sociale. În acest sens, s-au avut în vedere prevederile cuprinse la art. 146 alin. (9) din Legea nr. 227/2015, cu precizarea că sintagma „s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane“ este necesar a fi înțeleasă într-un sens larg, nu doar acela al reluării propriu-zise a unor raporturi de muncă, ci și situația schimbării încadrării condițiilor de muncă. Tocmai sub aspectul existenței unui interes născut al angajatului de a obține obligarea angajatorului la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente încadrării în condiții deosebite a muncii, au fost înaintate și hotărâri judecătorești pronunțate pe marginea încercării nereușite de valorificare la pensie a adeverințelor relative la încadrarea în condiții deosebite, dosare în care s-au pronunțat hotărâri favorabile, însă care reflectă situația practică a acestor încadrări. ... 29. Tribunalul Constanța - Secția I civilă, instanță arondată Curții de Apel Constanța, înaintând o hotărâre judecătorească, a apreciat că recunoașterea încadrării activității în condiții deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea nr. 104/2003, implică obligarea angajatorului la plata contribuțiilor de asigurări sociale corespunzătoare acestor condiții, în corelație cu obligația de a depune declarațiile nominale rectificative aferente, în temeiul art. 40 alin. (2) lit. f) din Codul muncii. ... 30. La nivelul Curții de Apel Craiova, orientarea practicii este în sensul obligării angajatorului la plata contribuțiilor de asigurări sociale corespunzătoare condițiilor deosebite de muncă. ... 31. Tribunalul Brăila, instanță arondată Curții de Apel Galați, prin hotărârea înaintată, a admis acțiunea, a constatat că activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în condiții deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea nr. 104/2003, și a obligat pârâtul să depună declarații rectificative privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat privind condițiile de muncă ale reclamanților. ... 32. La nivelul Curții de Apel Iași, opinia Tribunalului Iași - Secția I civilă este în sensul obligării angajatorului la plata acestor contribuții corespunzător perioadei pentru care se recunoaște încadrarea activității salariaților în condiții deosebite de muncă, deoarece nu există nicio dispoziție legală derogatorie care să excludă o atare obligație, după cum nici din considerentele Deciziei nr. 24/2019 nu transpare concluzia conform căreia calificarea ex lege a condițiilor de muncă ca fiind deosebite ar atrage inexistența obligației de plată în sarcina angajatorului. Opinia completurilor ce soluționează litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Vaslui este că o consecință a încadrării activității în condiții deosebite de muncă este reducerea vârstei de pensionare, conform art. 55 din Legea nr. 263/2010, și plata unor contribuții de asigurări sociale diferite. Așadar, acordarea acestor condiții deosebite de muncă implică inclusiv drepturile și obligațiile ce le revin angajaților și angajatorului, cu consecințe practice asupra salarizării și asupra cotei de contribuții la sistemul public de pensii, respectiv beneficii pentru salariat (micșorarea vârstei de pensionare, majorarea punctajului de pensie) și obligații pentru angajator (de plată a contribuțiilor de asigurări sociale pentru condiții deosebite de muncă și de depunere a declarațiilor nominale aferente). Potrivit prevederilor art. 40 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii. Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 263/2010, angajatorului îi revine obligația de a plăti contribuțiile de asigurări sociale pentru salariații săi, în cote diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite, speciale și alte condiții de muncă, cuantumul cotelor de contribuții de asigurări sociale fiind stabilit prin legi speciale anuale, în care se menționează expres procentul care trebuie sa fie suportat de către angajator. Aceeași obligație de plată a unor contribuții de asigurări sociale diferențiate în funcție de condițiile de muncă, ce le revine angajatorilor, rezultă din prevederile art. 296^18 din Codul fiscal din 2003, care au fost în vigoare în perioada 1 ianuarie 2004-31 decembrie 2015, fiind similare celor de la art. 138 din Codul fiscal din 2015, în vigoare de la 1 ianuarie 2016. Or, o opinie contrară ar avea ca efect lipsa de interes a angajatorilor de a mai lua măsuri de normalizare a condițiilor de muncă. ... 33. La nivelul Secției I civile din cadrul Curții de Apel Oradea, orientarea în cadrul practicii judiciare este în sensul că încadrarea ope legis în condiții deosebite/speciale a locurilor de muncă nu determină o exonerare a angajatorului de la obligația de plată a contribuțiilor datorate sistemului de asigurări sociale. Așadar, angajatorul nu este scutit de obligația de plată a acestor contribuții, în cazul încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite/speciale ope legis. ... 34. Tribunalul Argeș - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță arondată Curții de Apel Pitești, prin Sentința civilă nr. 6.123/2023, definitivă, a admis acțiunea, a obligat unitatea spitalicească să elibereze reclamantei adeverința, în sensul că activitatea desfășurată începând cu 1 noiembrie 2011 se încadrează în condiții deosebite de muncă, să comunice această încadrare Casei Județene de Pensii Argeș și să achite contribuțiile C.A.S. aferente acestei încadrări a activității în muncă. ... 35. La nivelul Curții de Apel Ploiești, Secția I Civilă a identificat Decizia civilă nr. 1.076 din 17 septembrie 2024, prin care s-a constatat dreptul reclamantului la încadrarea în condiții deosebite de muncă, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 104/2003, a activității desfășurate în cadrul pârâtului [...], a obligat pârâtul să depună declarațiile nominale rectificative pentru perioada 1.01.2017-la zi și până la data când nu va mai îndeplini condițiile, să plătească diferențele de contribuții de asigurări sociale corespunzătoare condițiilor deosebite de muncă pentru perioada 1.01.2017-la zi și până la data când nu va mai îndeplini condițiile și să elibereze o adeverință, conform prevederilor art. 34 alin. (5) din Codul muncii, privind încadrarea activității prestate de reclamant în perioada 1.01.2017-la zi, în condiții deosebite de muncă. Tribunalul Dâmbovița a apreciat că, în măsura în care se pune problema recunoașterii încadrării retroactive, nu există o astfel de obligație, iar drepturile decurgând din valorificarea încadrării sunt recunoscute fără condiția plății contribuției. ... 36. Tribunalul Botoșani, instanță arondată Curții de Apel Suceava, a apreciat că, din considerentele Deciziei nr. 24 din 14 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.460/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, recunoașterea încadrării activității în condiții deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea nr. 104/2003, nu este condiționată de plata de către angajator a contribuțiilor de asigurări sociale. ... 37. La nivelul Curții de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Mureș a apreciat că pârâtul este obligat să plătească cotele de contribuții de asigurări sociale corespunzătoare reclamantului, datorate în cazul condițiilor deosebite de muncă, și să depună declarațiile nominale rectificative aferente. ... 38. Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară și nu au formulat niciun punct de vedere. ... 39. Ministerul Public a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...