Decizia ÎCCJ nr. 24/2019 (RIL)Punctul VIII

VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție 39. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctul de vedere al Ministerului Public, precum și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, constată următoarele: ... VIII.1. Admisibilitatea recursului în interesul legii 40. Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, legitimarea promovării unui recurs în interesul legii aparține procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiilor de conducere ale curților de apel, precum și Avocatului Poporului. ... 41. Din perspectiva prevederilor invocate se observă că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a fost în mod legal învestită cu o cerere în realizarea unei jurisprudențe unitare cu privire la problema de drept asupra căreia poartă sesizarea, de către Avocatul Poporului, căruia legiuitorul îi recunoaște legitimarea procesuală activă, în materia recursului în interesul legii. ... 42. Art. 515 din Codul de procedură civilă, reglementând condițiile de admisibilitate ale recursului în interesul legii, statuează că acesta este admisibil numai atunci când problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii. ... 43. Așadar, prima condiție prevăzută de lege este aceea ca problemele de drept care formează obiectul recursului în interesul legii să fi fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești. ... 44. Per a contrario, nu poate fi promovat un recurs în interesul legii atunci când problema de drept a primit o soluționare diferită în studii doctrinare de specialitate sau dacă este relevată în cadrul unor dezbateri în care judecătorii sunt consultați și își exprimă părerea în legătură cu interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale. ... 45. Pentru a identifica lipsa de unitate a jurisprudenței, concretizată, așa cum s-a menționat, numai prin hotărâri judecătorești, este necesar ca practica judiciară analizată să se circumscrie obiectului recursului în interesul legii. ... 46. Trebuie deci ca în hotărârile prezentate ca suport al sesizării în materia recursului în interesul legii să se identifice în mod concret dispoziția sau reglementarea legală analizată și, de asemenea, să se identifice silogismul juridic de interpretare al acestei dispoziții care, în final, a dus la aplicarea în mod neunitar a aceluiași text de lege. ... 47. Cu alte cuvinte, această cerință nu este îndeplinită dacă în hotărârile judecătorești supuse examinării nu se poate identifica norma de drept aplicată sau modalitatea în care instanțele i-au dat interpretare, pentru a putea stabili dacă toate instanțele au avut în vedere interpretarea și aplicarea acelor dispoziții care fac obiectul recursului în interesul legii. ... 48. Autorul sesizării - Avocatul Poporului - a evidențiat faptul că unele instanțe au apreciat că încadrarea personalului care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor în categoria condițiilor deosebite de muncă, prevăzute de legiuitor la art. 22 din Legea nr. 104/2003 (cu consecința ca angajatorul să plătească contribuțiile de asigurări sociale aferente condițiilor deosebite de muncă și să cuprindă în declarațiile nominale transmise caselor teritoriale de pensii aceste date privind condițiile de muncă ale angajaților), nu mai impune în sarcina angajatorului obținerea de avize și deci necesitatea parcurgerii metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cum prevedeau dispozițiile Legii nr. 19/2000, coroborate cu dispozițiile hotărârilor de Guvern, precum: Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 și Hotărârea Guvernului nr. 1.014/2015. ... 49. Dimpotrivă, alte instanțe au apreciat că prevederile art. 22 din Legea nr. 104/2003 nu sunt și nici nu pot fi interpretate ca o derogare expresă de la procedura stipulată de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, în ceea ce privește criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, iar aceasta cu motivarea că, prin art. 22 din Legea nr. 104/2003, legiuitorul s-a referit la acordarea, fără alte formalități, a sporurilor salariale, a zilelor suplimentare de concediu, la durata timpului de muncă de 8 ore pe zi, la alimentația de protecție. Au mai apreciat aceste din urmă instanțe că art. 22 din Legea nr. 104/2003 nu are semnificația condițiilor deosebite de muncă din art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, de vreme ce legiuitorul nu a instituit excepții de la regula parcurgerii metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite prin Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 246/2007. Astfel fiind, numai locurilor de muncă ce au fost încadrate, prin parcurgerea metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și, mai apoi, prin Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, le-au fost recunoscute condițiile deosebite în care se desfășoară, ceea ce înseamnă în mod obligatoriu existența unui aviz valabil emis de inspectoratul teritorial de muncă. ... 50. Pentru a releva orientările jurisprudențiale arătate, autorul sesizării a anexat o serie de hotărâri judecătorești cu caracter definitiv, respectiv decizii pronunțate de curțile de apel și două sentințe pronunțate în primă instanță de către tribunale, devenite definitive, una prin admiterea apelului exercitat în cauză, iar una prin neexercitarea căii de atac. ... 51. În atare situație, din perspectiva condițiilor de admisibilitate reglementate de art. 515 din Codul de procedură civilă, s-a dovedit faptul că problema de drept care formează obiectul judecății a fost soluționată în mod diferit, prin hotărâri judecătorești definitive, ce au fost menționate și anexate la memoriul de recurs în interesul legii, din care rezultă că practica judiciară neunitară se identifică la nivelul mai multor curți de apel din țară. ... ... VIII.2. Analiza problemei de drept ce face obiectul recursului în interesul legii 52. Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată, a generat practică judiciară neunitară la nivelul instanțelor naționale în contextul în care instanțele judecătorești au fost sesizate cu acțiuni în constatarea încadrării corecte a locurilor de muncă ale reclamanților, angajați în laboratoarele de prosectură și toxicologie, de medicină legală și de analize complementare medico-legale aparținând spitalelor, în condiții deosebite de muncă. ... 53. Consecința încadrării corecte, în condiții deosebite de muncă, a locurilor de muncă în cadrul laboratoarelor de prosectură, medicină legală și analize complementare medico-legale aparținând spitalelor o reprezintă diferența cotei de contribuții de asigurări sociale de stat datorate prin compararea condițiilor normale de muncă cu condițiile deosebite. ... 54. Cu alte cuvinte, unele instanțe judecătorești au apreciat că, după intrarea în vigoare a prevederilor art. 22 din Legea nr. 104/2003, angajatorul trebuie să achite contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare condițiilor deosebite de muncă, la bugetul de stat, în cunoștința caselor teritoriale de pensii, fără a mai fi necesară parcurgerea formalităților vizând obținerea de avize de la inspectoratul teritorial de muncă, așa cum impuneau prevederile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, dispoziții care făceau trimitere la respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, stabilite prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerilor comune ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Sănătății [art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000]. ... 55. În același timp, în situații similare, cu ocazia soluționării acțiunilor judecătorești în constatarea încadrării corecte a locurilor de muncă ale reclamanților, angajați în laboratoarele de prosectură și toxicologie, de medicină legală și de analize complementare medico-legale aparținând spitalelor, în condiții deosebite de muncă, alte instanțe au apreciat că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 104/2003 nu au semnificația condițiilor deosebite de muncă din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 (în prezent abrogată prin Legea nr. 263/2010), de vreme ce legiuitorul nu a instituit excepții de la regula parcurgerii metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, regulă instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și, ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 246/2007. ... 56. Aceste din urmă instanțe au mai considerat că Legea nr. 19/2000 a stabilit numai o aptitudine generală a salariaților a căror capacitate de muncă este esențial afectată de expunerea la risc de a le fi încadrată activitatea în condiții deosebite de muncă în înțelesul conferit de lege, condițiile concrete de obținere a folosului practic, anume stagiul de cotizare la pensie în condiții deosebite de muncă, fiind cele detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și, respectiv, în Hotărârea Guvernului nr. 246/2007. Apoi, în opinia acelorași instanțe, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, potrivit art. 22 din Legea nr. 104/2003, se referă numai la acordarea, fără alte formalități, a sporurilor salariale, a zilelor suplimentare de concediu, la durata timpului de muncă sub 8 ore pe zi, a alimentației de protecție. ... 57. În atare situație, în cea de-a doua opinie jurisprudențială s-a mai subliniat faptul că avizul inspectoratului teritorial de muncă constituie o etapă sine qua non în procedura legală de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000. ... 58. În considerarea argumentelor expuse mai sus, se constată că prima orientare jurisprudențială dă curs și eficiență prevederilor Legii nr. 104/2003, la elaborarea căreia s-a ținut seama de necesitatea reglementării activității de anatomie patologică și prosectură din spitale, de protecția medicilor și a pacienților în desfășurarea activității medicale și de necesitatea reglementării condițiilor legale și etice de efectuare a necropsiei și de preluare a cadavrelor de către instituțiile de învățământ superior medical în scop didactic sau științific. ... 59. Sintagma „condiții deosebite“ este folosită de legiuitor în art. 22 din Legea nr. 104/2003 în ideea evidențierii acelor locuri de muncă ieșite din comun, neobișnuite, speciale, ca urmare a specificului activității decurgând din manipularea cadavrelor și din prelevarea de organe și țesuturi de la cadavre, în vederea transplantului sau în scop didactic și științific. ... 60. Aceste activități se desfășoară numai în compartimentele de prosectură, iar autopsiile anatomopatologice se realizează numai în spitale sau în instituții de medicină legală, cum se arată în art. 7 din Legea nr. 104/2003, așa încât, în contextul aceleiași legi, a fost subliniat caracterul deosebit al condițiilor de muncă decurgând din desfășurarea activității de către personalul specializat identificat în art. 22 din același act normativ. ... 61. Până la apariția textului legal analizat, personalul de specialitate evidențiat anterior, alături de alte categorii profesionale din diverse alte domenii de specialitate, era încadrat în locuri de muncă în condiții deosebite numai cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000. Corelativ, apărea reglementată obligația angajatorului de a obține avizul inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (5) din același act normativ. ... 62. Faptul că legiuitorul a indicat în concret cum personalul de specialitate, avut în vedere prin Legea nr. 104/2003, își desfășoară activitatea în servicii care se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuție, fără nicio altă referire la criterii și metodologii de încadrare a locurilor de muncă din care să rezulte caracterul deosebit al condițiilor de muncă în care își prestează activitatea sus-amintitul personal de specialitate, întărește concluzia că după apariția Legii nr. 104/2003 nu mai subzistă obligația angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și, respectiv, de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, acte normative al căror scop îl reprezenta, după cum s-a arătat, tocmai stabilirea unor astfel de locuri de muncă în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite. ... 63. Nu poate fi reținut silogismul juridic aflat la baza celei de-a doua orientări jurisprudențiale în cuprinsul căruia numai premisa reglementării salarizării personalului specializat, identificat în art. 22 din Legea nr. 104/2003, s-ar afla la baza apariției actului normativ examinat, cu excluderea celorlalte considerente precum cele referitoare la eliminarea obținerii de avize de la inspectoratul teritorial de muncă - avize care să ateste caracterul deosebit al condițiilor de muncă în care își desfășoară activitatea personalul specializat - ori referitoare la stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, în lumina apariției Legii nr. 104/2003. ... 64. Nicăieri în cuprinsul legii analizate nu se face vreo diferențiere între salarizarea personalului de specialitate, identificat în art. 22, și condițiile în care angajatorului personalului de specialitate îi revine obligația de a contribui la stagiul de cotizare în sistemul public de pensii. ... 65. Sintagma „condiții deosebite de muncă“ trebuie avută în vedere în mod unitar, atât din perspectiva faptului că legiuitorul a eliminat de plin drept, în mod automat, posibilitatea ca aceste locuri de muncă să se încadreze în condiții normale de muncă, cât și din perspectiva drepturilor și obligațiilor ce le revin angajaților și angajatorului, cu consecințe practice asupra salarizării și asupra cotei de contribuții la sistemul public de pensii. De altfel, unul dintre motivele pentru care, în baza Legii nr. 19/2000, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 104/2003, angajatorul trebuia să obțină avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, l-a constituit și faptul că factorii decidenți, implicați în această procedură, urmăreau în permanență o îmbunătățire, o normalizare a condițiilor de muncă analizate, în vederea prevenirii accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale [art. 8 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, act abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 246/2007]. Acest lucru permitea inclusiv acreditarea ideii că încadrarea salariaților într-o grupă superioară de muncă, rezultată din evaluarea condițiilor deosebite ori speciale de muncă, putea avea nu doar un caracter permanent, ci și unul temporar. ... 66. În prezent s-a renunțat la a se mai vorbi despre caracterul temporar al condițiilor deosebite de muncă în care își desfășoară activitatea personalul de specialitate identificat în prevederile art. 22 din Legea nr. 104/2003. ... 67. Omisiunea legiuitorului de a mai trimite la alte acte normative, prin care sunt reglementate proceduri metodologice al căror scop îl reprezintă tocmai evaluarea și clasificarea unor locuri de muncă în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, denotă fără putință de tăgadă intenția acestuia de a sublinia, pe de o parte, faptul că încadrarea respectivelor locuri de muncă în condiții deosebite este permanentă și, pe de altă parte, că este necesară în permanență o compensare corelativă a eforturilor și a riscurilor profesionale la care se expun persoanele din prevederile legale sus-menționate, compensare în care se include și obținerea de beneficii la data deschiderii drepturilor de pensie. ... 68. Prin urmare, prima orientare a jurisprudenței este în litera și în spiritul legii, în sensul că Legea nr. 104/2003 conține dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, de încadrare a unor locuri de muncă în condiții deosebite, nemaifiind necesară parcurgerea procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și, respectiv, de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007. ... ... ...