Decizia ÎCCJ nr. 1/2024 (RIL)Punctul VIII

VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității recursului în interesul legii 43. Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă: „Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești“. ... 44. Conform prevederilor art. 515 din Codul de procedură civilă: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“. ... 45. Textele de lege menționate stabilesc condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei decizii de recurs în interesul legii, determinând în același timp și limitele analizei instanței în soluționarea acestei sesizări. ... 46. Procedând la verificarea legalității învestirii, în acord cu prevederile art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal învestită de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați în vederea pronunțării deciziei de recurs în interesul legii, acesta făcând parte din categoria subiecților ce pot promova recurs în interesul legii. ... 47. În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite cumulativ se reține că acestea sunt următoarele: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept (i) ; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești (ii); dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive (iii); hotărârile judecătorești să fie anexate sesizării (iv). ... 48. Examinând în cauză cerințele menționate, se constată, din actul de sesizare, că problema de drept soluționată diferit de instanțele judecătorești este una care ține de corecta interpretare a prevederilor art. 34 din Legea nr. 155/2010 coroborat cu art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, în raport cu care se pune problema corectei aplicări a legii de către ordonatorul de credite din cadrul autorității publice locale, astfel încât prima condiție de admisibilitate a recursului în interesul legii este îndeplinită. ... 49. Problema de drept ce face obiectul sesizării a fost dezlegată neunitar de instanțele judecătorești, din cuprinsul hotărârilor definitive anexate actului de sesizare rezultând că sunt instanțe, din raza mai multor curți de apel, care au interpretat diferit textele de lege ce formează obiectul sesizării, cu consecința pronunțării unor hotărâri diferite asupra aceleiași probleme de drept. ... 50. În concret, s-au conturat două orientări jurisprudențiale, expuse anterior, care justifică necesitatea pronunțării unei decizii menite să asigure unitatea de jurisprudență. ... 51. În sfârșit, se reține că actul de sesizare este însoțit de hotărâri judecătorești definitive, relevante pentru problema de drept dedusă interpretării, pronunțate de instanțe din raza mai multor curți de apel, fiind întrunite, așadar, cumulativ, toate condițiile de admisibilitate mai sus prezentate. ... ...