Decizia CCR nr. 197/2016Paragraful 23

18. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 249 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii, inclusiv poprirea asigurătorie, se instituie pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. Astfel, scopul instituirii popririi este acela de a se imobiliza - în mâinile terţului poprit - sumele de bani datorate suspectului/inculpatului sau părţii responsabile civilmente, astfel încât aceştia din urmă să nu procedeze la ascunderea sau cheltuirea lor. În continuare, Curtea reţine că măsura popririi asigurătorii se poate institui, potrivit art. 254 alin. (1) din Codul de procedură penală, în limitele prevăzute de lege. Astfel, dispoziţiile Codului de procedură penală se completează cu normele civile în materie, şi anume art. 729 din Codul de procedură civilă referitor la limitele urmăririi veniturilor băneşti.