Decizia CCR nr. 192/2016Paragraful 19

14. Pornind de la premisa necesităţii recunoaşterii garanţiilor dreptului la un proces echitabil şi persoanelor juridice şi aplicând mutatis mutandis raţionamentul cuprins în considerentele Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, referitor la obligativitatea reprezentării prin avocat a persoanelor fizice în recurs, Curtea a constatat (paragraful 29) că obligaţia reprezentării şi asistării persoanelor juridice prin consilier juridic sau avocat pentru exercitarea recursului echivalează cu o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac; pe de altă parte, dreptul de a avea un reprezentant convenţional este transformat într-o obligaţie, în cazul recursului.