Decizia CCR nr. 182/2016Paragraful 27

21. Pe de altă parte, Curtea reţine că instituirea unor scutiri de la plata timbrului de mediu este la latitudinea legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii speciale, a prevăzut, la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, că timbrul de mediu nu se plăteşte atunci când autovehiculele sunt: încadrate în categoria vehiculelor istorice [lit. a) ]; acordate instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate, prin donaţii sau finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică [lit. b) ]; transferate cu titlu gratuit de la autorităţi sau instituţii publice altor autorităţi sau instituţii publice [lit. b^1)]; confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului şi acordate cu titlu gratuit în conformitate cu prevederile legale în vigoare [lit. c) ]; destinate competiţiilor sportive, definite conform prevederilor legale în vigoare [lit. d) ]; dobândite prin moştenire, în cazul în care aceasta a intervenit în intervalul de 2 ani de la data deschiderii succesiunii [lit. e) ]. De altfel, scutirea de la plata timbrului de mediu nu reprezintă un drept fundamental. Astfel, legiuitorul este în măsură să acorde scutiri sau alte facilităţi, fără ca acestea să constituie discriminări de natură a contraveni art. 16 din Constituţie şi, prin urmare, critica de neconstituţionalitate raportată la aceste dispoziţii constituţionale este neîntemeiată.