Decizia CCR nr. 182/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. Precizează că invocă în susţinerea excepţiei şi art. 44 alin. (2) din Constituţie. În acest sens arată că textul de lege criticat instituie excepţii de la plata timbrului de mediu pentru autovehicule, însă lit. e) a art. 8 se referă la autovehicule dobândite prin moştenire. Or, restul excepţiilor prevăzute la art. 8 se referă atât la persoane fizice, cât şi la persoane juridice. Astfel, singura discriminare apare la lit. e) a art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013. În procedura de fuziune prin care se transmite universalitatea de patrimoniu, persoana juridică este în aceeaşi situaţie cu persoana fizică ce dobândeşte autovehiculul prin moştenire, termenul general folosit de legiuitor fiind "succesiunea". Se încalcă astfel proprietatea, care trebuie tratată în mod egal. Mai arată că nu este de acord cu punctul de vedere al Guvernului potrivit căruia excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, sens în care susţine că nu solicită interpretarea textului de lege criticat, ci constatarea că acesta este neconstituţional, instituind discriminări din punctul de vedere al tratamentului fiscal, între o persoană fizică şi o persoană juridică. Mai susţine că se încalcă şi principiul neutralităţii fiscale. În final, susţine că dispoziţiile criticate contravin şi art. 21 din Constituţie, deoarece în practică se resping acţiunile în instanţă formulate de persoanele juridice, având ca obiect scutirea de la plata timbrului de mediu pentru autovehiculele dobândite ca urmare a fuziunii prin absorbţie.