Decizia CCR nr. 182/2016Paragraful 25

19. Aplicând aceste considerente de principiu la speţa de faţă, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate prevăd scutirea de la plata timbrului de mediu pentru autovehiculele dobândite prin moştenire, în cazul în care aceasta a intervenit în intervalul de 2 ani de la data deschiderii succesiunii, ceea ce nu poate constitui o discriminare faţă de persoanele juridice înfiinţate prin fuziune prin absorbţie, cele două categorii de persoane nefiind în aceeaşi situaţie juridică, sub aspectul scopului pentru care legiuitorul a reglementat scutirea de la plata timbrului de mediu pentru autovehicule. Astfel, fuziunea persoanelor juridice este reglementată cu caracter general în Codul civil (art. 234 - "Fuziunea" şi art. 235 - "Efectele fuziunii") şi cu caracter special în Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Fuziunea este operaţiunea prin care se realizează o concentrare a societăţilor, două sau mai multe societăţi se reunesc pentru a forma o societate, şi are ca efect transmiterea patrimoniului societăţilor care îşi încetează existenţa către societatea beneficiară care, astfel, dobândeşte întregul patrimoniu, adică totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au aparţinut societăţilor care şi-au încetat existenţa. Curtea mai reţine că, potrivit art. 239 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, "Fuziunea [...] se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăţii." Aşadar, înfiinţarea unei persoane juridice prin fuziune reprezintă un act de voinţă, deliberativ, al asociaţilor, transmiterea întregului patrimoniu hotărându-se de către organele de conducere ale societăţilor care îşi încetează existenţa.