Decizia CCR nr. 155/2016Paragraful 22

16. În cazul în care procurorul formulează propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi, soluţionând propunerea, poate să o admită ori să o respingă ca fiind inadmisibilă sau neîntemeiată. Propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive poate fi admisă atunci când este întrunită cel puţin una dintre cele două situaţii prevăzute de art. 234 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi anume temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau au apărut temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii. Admiţând propunerea de prelungire a arestării preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune, în consecinţă, prelungirea măsurii arestării preventive pentru durata solicitată de procuror sau pentru o durată mai scurtă, dar nu mai mult de 30 de zile. La cererea procurorului, în cursul urmăririi penale, pot fi dispuse mai multe prelungiri succesive ale arestării preventive, fiecare neputând depăşi 30 de zile, iar cumulat - un termen rezonabil şi fără ca durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale să depăşească 180 de zile [art. 236 alin. (2) -(4) din Codul de procedură penală].