Decizia CCR nr. 155/2016Paragraful 23

17. Curtea reţine că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive se soluţionează prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu, care poate fi atacată cu contestaţie de către inculpat şi procuror în termen de 48 de ore de la data pronunţării, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. În caz de admitere a propunerii de prelungire a arestării preventive, legea nu mai prevede emiterea unui nou mandat de arestare preventivă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. Temeiul legal al menţinerii în stare de arest a inculpatului îl constituie mandatul de arestare preventivă emis iniţial şi, eventual confirmat, a cărui durată va fi prelungită exclusiv prin dispoziţiile încheierii date de judecătorul de drepturi şi libertăţi, care se comunică şi locului de detenţie. Propunerea de prelungire se depune de către procuror la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive [art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală] - din raţiuni de bună administrare a justiţiei, şi anume pentru asigurarea dreptului la apărare al inculpatului, pentru ca judecătorul să aibă timpul necesar pentru studierea dosarului şi pentru soluţionarea unei eventuale contestaţii a procurorului înainte de expirarea duratei arestării preventive - fără a fi afectat în vreun fel termenul pentru care a fost dispusă măsura şi care continuă să curgă până la împlinirea duratei stabilite cu autoritate de lucru judecat. Termenul de cel mult 30 de zile pentru care se dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului curge în continuarea termenului iniţial, cu respectarea dispoziţiilor art. 271 din Codul de procedură penală, mai sus menţionate. Aşadar, prelungirea măsurii arestării preventive intervine în momentul la care expiră durata anterioară, astfel că judecătorul de drepturi şi libertăţi, admiţând propunerea de prelungire a măsurii, stabileşte, prin încheiere motivată, şi data de la care curge termenul de prelungire sau oferă suficiente repere pentru determinarea acestei date. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate, coroborate cu celelalte dispoziţii incidente în materia prelungirii măsurii arestării preventive, sunt clare, neexistând niciun dubiu cu privire la data de la care începe să curgă termenul de prelungire. Astfel, prelungirea măsurii se execută după expirarea duratei de timp pentru care măsura a fost dispusă iniţial, deşi soluţionarea cererii de prelungire are loc înainte de expirarea duratei anterioare.