Decizia CCR nr. 157/2016Paragraful 46

Este incontestabil că în vederea executării titlului executoriu prin poprire, executorul judecătoresc, ca organ de executare, este plasat în poziţia cea mai adecvată pentru a formula o cerere de validare a popririi, însă, nu trebuie omis faptul că acesta acţionează în tot cursul executării silite la cererea creditorului, "fiind, practic, un agent al acestuia" (Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, precitată, paragraful 24). Mai mult, întrucât principiul disponibilităţii se aplică şi în faza de executare silită, executorul judecătoresc nu are posibilitatea de a aprecia el însuşi oportunitatea unei cereri; acesta realizează acte de executare pentru punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii [art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011]. Oportunitatea formulării cererii de executare şi a cererilor subsecvente pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei stabilite prin hotărâre judecătorească/printr-un alt titlu executoriu ţin de aprecierea/dorinţa creditorului. Executorul judecătoresc poate doar în reprezentarea şi în numele creditorului să înfiinţeze poprirea sau să formuleze cerere de validare a acesteia.