Decizia CCR nr. 162/2016Paragraful 9

7. În continuare, arată că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 56 privind justa aşezare a sarcinilor fiscale. În acest sens susţine că taxa pe valoarea adăugată este o taxă pe consum suportată de consumatorul final, însă, în cauză, este singura situaţie în care un intermediar este pus, prin efectul legii şi cu girul judecătorului-sindic, să suporte această sarcină fiscală. Prin urmare, faptul că creditorul a avansat către stat taxa pe valoarea adăugată, taxă pe care nu a încasat-o niciodată şi pe care nu şi-o mai poate recupera de la debitor, nu poate reprezenta o expresie a justei aşezări a sarcinilor fiscale. Tratamentul profund inechitabil duce şi la încălcarea altor articole din Constituţie, respectiv art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.